Sânzienele sau Drăgaica. În calendarul popular, 24 iunie este ziua de Sânziene sau Drăgaica. Tot joi, credincioșii sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care L-a botezat pe Mântuitor în apele Iordanului.
Sânzienele țin de cultul vechi al soarelui și în unele zone sărbătoarea se numește „Cap de vară”.
Sânzienele sunt niște fete frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii și dansează cu voioșie.
Etnologul Marcel Lutic spune că Sânzienele „sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc”.
Fetele tinere își caută sorocul în preajma Sânzienelor. Ele aruncă o cunună de sânziene pe acoperișul casei și, dacă aceasta rămâne pe acoperiș, fata urmează să se mărite chiar în acest an, iar dacă ajunge pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, pentru a ști câți ani mai trebuie să aștepte pe „Făt Frumos”.
Altă tradiție presupune ca această cunună să fie aruncată pe colțul casei, iar fata vine dimineața și o ia. Ea duce cununa în ocolul vitelor și, cu ochii închiși, o dă de mâncare unei vite. După cum arăta această vită avea să arate și viitorul soț al fetei.
În noaptea de 23 iunie, fetele pun sub pernă flori de sânziene, pentru a-și visa ursitul.
Fetele măritate își înfășoară mijlocul cu flori de sânziene, pentru a nu avea dureri la muncile agricole.
Bineînțeles, din sânziene fetele își pot face și cununi, care de care mai frumoase și joacă dansul Drăgaicei, al belșugului, al protecției gospodăriei și ogoarelor.
Tradiția populară spune că, odată cu drăgaicele, și soarele sta mai mult pe cer.
De asemenea, în ziua de Sânziene, nimeni nu are voie să lucreze, dar există și excepții…
În final, în multe zone din România, în ziua de Sânziene se fac și pomeni pentru morți, de moșii de Sânziene.